sâmbătă, 12 noiembrie 2016

Pe cine ar fi bine sa trimita Timisul in Parlament?

Mă simt oarecum obligat să scriu despre alegerile din Timiş, fie şi din respect pentru cei 17% care mi-au acordat votul în 2014. Cu menţiunea că niciodată nu voi mai cauta sa am vreo funcţie publică în România.

Să ne uităm la aceste alegeri de jos în sus, pornind de la interesul oamenilor, dar şi de sus în jos: să ne limităm, totuşi, la scenariile fezabile politic.

Mai inainte cateva lucruri din culisele politicii. Importante pentru voi, cititori, dar si pentru cei care vor fi alesi, majoritatea pentru prima data. Viitorilor alesi, le spun : nu uitati ca exista viata si dupa alegeri. Nu va injurati, nu va atacati sub centura. Aveti suficient spatiu de diferentiere pentru a nu fi nevoie sa intrati in zone ale limbajului suburban. In politica toata lumea trebuie sa discute cu toata lumea: construiti poduri, nu le daramati. S-ar putea sa ajungeti la guvernare in cea mai improbabila formula, s-ar putea sa va aliati pentru o anume cauza chiar daca veti fi unii la putere altii in opozitie. Nu uitati ca e, totusi, judetul Timis. Adica civilizatie. Tin minte ca in campania 2014 am solicitat competitorilor un « pact al decentei » in campanie. Nu ar fi rau ca toate partidele sa il semneze acum. Niciodata nu e prea tarziu.

Sa vedem acum care ar fi in mod ideal repartizarea mandatelor, avand in vedere oamenii de pe liste. Pe majoritatea ii cunosc foarte bine.

Cred ca de la PNL ar fi util sa intre in Parlament Marilen Pirtea, Ben Oni Ardelean, Pavel Popescu si Liliana Onet. Inteleg ca mai e pe lista si Maia Barna, ea ar avea loc oricand in Parlament, dar din pacate va fi greu avand in vedere configuratia actuala. 

E un semnal bun al PNL faptul ca a incredintat conducerea listei lui Pirtea, ca dovada de atasament pentru Timisoara universitara. Marilen Pirtea, dincolo de tineretea lui, e un om care a facut lucruri bune la UVT. S-a luptat sa castige universitatea, a incurajat oameni tineri si a obtinut rezultate. A organizat impecabil conferinta nationala a diasporei stiintifice, sa vedem cum valorifica asta pentru universitate. Nu e viciat de politica de Dambovita, e moderat, are experienta in conducerea universitatii, una peste alta e clar valoare adaugata. Cred ca are potential de ministru, va depinde de el cu ce tolba de voturi ajunge in Parlament. Daca PNL Timis revendica o pozitie de ministru, pe baza rezultatelor, nu vad cine altcineva din judet ar fi calificat pentru ea.
Ben Oni Ardelean e un om de teren, cu retele si cunostinte multe, disponibil, e foarte important in munca unui partid serios. Pavel Popescu e surpriza pozitiva a acestor alegeri in Timis. Dinamic, onest, credincios, bine intentionat, bine relationat, gandire sanatoasa, duce inca lipsa de experienta; este insa preferabil sa nu ai experienta politica a ultimilor 26 de ani din Romania. Daca e inteligent si gestioneaza bine maturizarea garantez ca va fi un redutabil parlamentar, pe care nu va fi o idee buna sa il supere cineva. Pe dna Onet nu o cunosc prea bine. Ca fost subprefect cunoaste Timisul ca pe buzunarul ei, iar din ce posteaza pe facebook o vad ca un politician apropiat de oameni si cu o excelenta relatie cu Bucurestiul, un atuu semnificativ. Regret ca in aceasta ecuatie e posibil sa nu mai fie loc pentru Maia Barna, care atunci cand era parlamentar a avut o activitate extraordinara. Stie, vrea, poate si are o personalitate foarte agreabila. O vad totusi pe un post de secretar de stat la munca sau chiar la educatie, pe probleme sociale. Cred ca dl Draganescu de la liberali ar trebui « reciclat » pe o functie, are experienta, e loial si curajos.

Pe cei de la PSD nu ii cunosc. Ar fi important sa trimita trei deputati in Parlament, dintr-un motiv simplu : in orice circumstanta PSD va fi un partid puternic. In consecinta e bine ca Timisul sa aiba o oarecare reprezentare la nivelul PSD, chiar daca nu cu putere de decizie si influenta. Grindeanu pare sa fie un soi de noua generatie PSD, nu sunt deloc convins de valorile ei, trebuie insa sa fim realisti : Romania nu se va moderniza cat timp PSD nu se va moderniza, pentru ca PSD va fi puternic in orice situatie : la putere sau in opozitie.

Mai raman trei locuri la Camera Deputatilor. Cred ca USR si PMP vor intra in Parlament, ALDE nu. UDMR sigur va intra dar asa cum arata algoritmul de distribuire al mandatelor nu cred ca UDMR Timis va prinde un loc. Dinamica politica actuala arata ca USR si PMP isi vor imparti, cel mai probabil, mandatele care raman.

La PMP lista a fost curatata de doua personaje care sa ratacisera pe-acolo, actuala lidera PMP, Roxana Iliescu, dand dovada de multa perseverenta, putere de lupta si abilitate pentru a reusi, in final, sa intocmeasca o lista mai buna decat se asteptau multi. Avand in vedere ca Roxana Iliescu a reusit sa tina organizatia unita, sa ajunga vicepresedinte CJ si sa isi impuna oamenii pe liste, a dovedit ca trebuie luata in considerare in orice ecuatie politica viitoare. Cu atat mai mult daca PMP intra in Parlament. Iar cine crede ca « vechii » UNPRisti nu vor trage la caruta PMP se insala : oamenii de la baza nu iubesc looserii, deci nu cred ca poate fi vorba de loialitate in boicot fata de cei doi care nu mai sunt pe liste. Miscarea surpriza facuta de Cornel Samartinean in speranta pastrarii locului in Parlament poate lesne fi justificata prin prisma faptului ca acesta este, conform unei analize a Camerei Deputatilor, cel mai bun parlamentar de Timis. Si are, asadar, argumente sa se simta nedreptatit de absenta de pe un loc eligibil la PNL. Fiind vechi PDList, e si asta un argument. Nu imi dau seama de forta lui de tractiune in PNL pentru a cantari in ce masura pierderile electorale ale PNL vor fi semnificative (concomitent cu castigurile PMP) in urma plecarii sale. Dl Dugulescu aduce experienta parlamentara si politica semnificativa, chiard daca scorul sau la primarie nu a fost enorm. L-am cunoscut indeaproape cand era deputat in doua ocazii limita. A cantarit si a actionat corect. Miza e mai mare acum, organizatia pare mai sudata, presupun ca va trage mai tare. Nu cred ca locul 3 (Roxana Iliescu) este eligibil, cu toate ca as vrea sa vad o femeie hotarata din Timis in Parlament. Cred ca ar fi fost bine ca Roxana Iliescu sa fie pe locul 1, dar stiu ca in pofida dorintelor apasate « de sus » ea a preferat sa ramana la CJ. Ma felicit ca am sprijinit-o si incurajat-o cand a fost cazul.

Il cunosc bine pe Catalin Drula de la USR. Nu am nicio rezerva in a spune ca e un om care trebuie sa fie in Parlament. Chiar daca il cunosc pe Nicusor Dan de la 16 ani, am avut mari rezerve in ceea ce priveste USR ca structura politica. Daca ne uitam insa la fapte, este remarcabil ca USR a livrat : a adus pe locuri eligibile foarte multi oameni care au avut succes profesional in viata reala, au reusit, cu cateva exceptii, sa tina veleitarii departe, si nu au cazut in capcanele tipice oricarui inceput. Drula e o foarte buna alegere. Parcurs educational foarte bun, profesional si mai bun. A fost consilierul pe probleme de infrastructura al premierului si, pentru cunoscatori, ministrul de facto al transporturilor. Majoritatea proiectelor deblocate de Guvernul Ciolos i se datoreaza lui. Intr-un eventual guvern condus de Dacian Ciolos postul de ministru al infrastructurii i-ar reveni natural. Nu este tipul clasic de politician, am decelat in el partea buna a atitudinii de Bucuresti. Nu stiu cum va fi primit la Timisoara. Sper ca, inteligent cum e, va intelege repede fluxul energetic particular al orasului nostru si se va adapta. Nu il cunosc pe candidatul de pe locul 2, Radu Lupan, cert este ca, precum Catalin Drula, a avut o activitate profesionala reala, nu a fost vanator de sinecuri.

Iata asadar ca Timisul este intr-o conjunctura buna : daca PMP si USR fac pragul, atat Catalin Drula cat si Roxana Iliescu vor avea un cuvant greu de spus pe scena nationala a partidelor lor respective. Adaugata Alina Gorghiu, ar insemna trei din patru partide in care conteaza oameni grei din Timis. Potentialul este de doi ministri (Drula si Pirtea) daca guvernul este condus de Dacian Ciolos si zero ministri daca guvernul este condus de PSD.

In concluzie, daca locuitorii Timisului si-ar da votul astfel incat PNL sa aiba 4 locuri, PSD 3, PMP si USR impreuna 3 locuri, cred ca reprezentarea judetului prin Pirtea, Ardelean, Popescu, Onet (PNL), Dobra, Simonis, Pau (PSD), Drula (USR), Samartinean (PMP) si Lupan (USR) sau Dugulescu (PMP) ar fi o reprezentare buna. Cu doar o femeie din 10 ar fi o delegatie cam prea masculina, dar cred ca doamna Onet, le-ar face fata cu brio.

La Senat, desi sunt doar patru locuri, lucrurile sunt mai complicate. Din cauza candidaturii presedintei PNL, dna Gorghiu. Referitor la ea, sunt de spus urmatoarele : cea mai mare greseala a contracandidatilor si a presei ar fi sa-i sara in cap pe motiv ca nu e din Timisoara. Nu discut faptul ca situatia e identica si la altii, dar trebuie spus clar : Timisoara nu a dat politicieni de top in ultimii ani, care sa poata sa conteze la nivel national. Faptul ca presedintele unui mare partid candideaza la Timis e un lucru important pentru judet. Nu faceti asadar greseala sa poluati campania cu acest atac facil si care nu va va aduce niciun vot in plus. Mai degraba as gasi un mijloc de presiune politica asupra ei (si daca e inteligenta il va initia chiar ea) astfel incat sa fie obligata sa isi ia angajamente publice ferme pentru judet, si sa demonstreze ca nu a venit numai in trecere. 

Subliniez ca in ciuda eforturilor mele din perioada ministeriatului de a ma apropia de liberali (buna relatie pe care o am cu dl Robu e marturie), nu am avut o relatie buna cu dna Gorghiu la acel moment. Ar fi fost si greu: ea provenea de la Universitatea Cantemir, eu din laboratorele unui laureat Nobel. S-a lasat tentata de facilitatea atacurilor populiste la adresa mea (imi amintesc ca, odata, din politete, am adaugat cu penita cateva cuvinte agreabile in raspunsul ministrului la o intrebare parlamentara a carei autoare era si, in loc sa aprecieze gestul, l-a mistocarit public). As fi putut da un link la articolul de pe blogul ei cu acest incident, dar pacat ca ajunsa predesinte de partid si-a sters blogul. Dar am iertat-o, pentru ca, sa zicem, asa a fost conjunctura uselista de atunci iar acum pare ca a inteles. Cum politica este despre viitor nu despre trecut, mi-a devenit chiar simpatica de cand apara cu indarjire bucati ale legii educatiei date de mine, dupa ce au fost masacrate de PSD. Astept cu nerabdare momentul in care copilul sau va merge la clasa pregatitoare si va spune public ca a fost o excelenta idee. Si cred ca i-as face chiar campanie daca as auzi-o public sa spuna exact ceea ce a spus candidatul PNL la functia de premier, dl. Ciolos, si anume ca Legea educatiei in varianta originara e foarte buna. 
Chiar daca nu e cel mai vizionar lider de partid, e in ton cu cerintele politice ale momentului si are uriasul merit de a fi tinut partidul impreuna. Cine o subestimeaza face o mare greseala. Primii care ar trebui sa inteleaga importanta unui scor bun, inclusiv pentru vitorul lor politic si administrativ sunt primarii din judet. Doar cine are inteligenta politica a unui pixel nu intelege aceste lucruri, tot asa cum e limpede cat de important este pentru PNL ca lista de Timis, sub conducerea presedintelui PNL, sa scoata un scor foarte bun. 
Dl. Robu, poate fara sa isi dea seama, isi joaca viitorul politic : daca scoate scor bun va fi propulsat printre liderii PNL care conteaza la nivel national, visul secret al activului primar din Timisoara. Un scor slab il va fragiliza in sanul organizatiei, unde si asa se vorbeste pe la colturi de o anumita megalomanie. Pretind ca il cunosc bine, si as vorbi mai degraba despre o forma de supra entuziasm, proportional cu simtul puterii, dar in cazul unui rezultat mai slab decat la locale nu cred ca dusmanii il vor ierta. Pentru el, asadar, e ca la poker : all in. Mai cred ca ar fi bine ca locul doi la Senat sa fie eligibil pentru PNL. Ar fi important ca Lugojul sa fie reprezentat, prin activul domn Buciu. 

Daca un loc la Senat pentru PSD e asigurat, pentru cel de-al patrulea loc cred ca l-as prefea pe dl. Sumalan, de la PMP. Prin el si Pirtea, Timisoara universitara ar avea doi reprezentanti in Parlament, lucru foarte important. Nu il cunosc pe candidatul USR la Senat, un pilot de avioane militare, meserie « tare ». Il vad implicat in viata comunitatii, lucru minunat. Asadar, pe langa candidatul PSD, cred ca in mod ideal Timisul ar fi reprezentat de Alina Gorghiu, C.A. Buciu si R.L. Sumalan. Pacat ca nu exista un loc 5, dna Nagy de la PNL si dl. Falcoi de la USR fiind optiuni de urmarit. As fi fost tentat sa spun ca Petru Ehegartner ar fi plus valoare, din pacate ALDE in ansamblul sau transmite un mesaj nu tocmai bun. 

In concluzie, invitatia mea pentru oamenii din Timis care merg la vot ar fi sa voteze mai degraba uitandu-se la oamenii de pe liste si sa nu ia in considerare argumente politicianiste. Timisul are mai multe sanse de reprezentare la varf intr-un guvern condus de Dacian Ciolos. Iar pentru politicienii angrenati in campanie invitatia este la seriozitate, politiete, lupta politica dreapta, bazata pe optiuni clare, fara populisme si mai ales, bazata pe adevar. Sigur, nu pot sa le cer sa egaleze frumusetea si inteligenta campaniei pe care am facut-o in 2014 impreuna cu o mana de prieteni inimosi, dar macar sa incerce, pot.

Ah, era sa uit: aud tot felul de calcule de tipul "noi nu putem sa luam voturi de la partidul X, deci nu are rost sa atacam partidul X, mai bine atacam partidul Y". Total fals. Voturile le luati de la oameni, nu de la partide. Asa ca, dragi politicieni, ochii pe realitate, traista in spinare si la oameni! Nu stati ca mustele in borcan (sau ma rog, la cafele prin cafenelele orasului) gandindu-va cum "sa le-o trageti" adversarilor de-o luna cu care va veti pupa pe botic incepand din 12 decembrie. Iubiti oamenii si ganditi pozitiv. Si nu mai postati chestii politice de doi lei pe facebook. Mai bine postati pisici. Sau despre oamenii pe care ii intalniti, ca pana la urma este despre ei, nu despre voi campania asta.

luni, 19 septembrie 2016

Homeschooling: inginerie socială, nicidecum alternativă educațională

Articolul 32, aliniat 5 din Constituția României:
Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în unităţi de stat, particulare şi confesionale, în condiţiile legii.


M-am opus introducerii homeschooling-ului in Legea 1 și îmi asum acest lucru. Toti politicienii papagali fug de dezbaterea asta, sa nu supere pe nimeni, dar noh, la cati mafioti am suparat la viata mea, ce mai conteaza 2-3 oameni... Plus ca n-o sa mai candidez vreodata. Faptele: o doamna deputat pe care o apreciam foarte mult îmi cerea cu o insistență neobișnuită să introduc asta în lege. A renunțat repede în fața argumentelor echipei ministerului, și mi-a dezvăluit și motivul insistenței inițiale: ”cei care insistau pe lângă mine păreau să aibă motive religioase”, zice ea. Eu nu ezit sa o spun mai pe șleau: acei oameni, si nu numai ei, erau niste sectanți ciudati. O spun clar cu atât mai mult cu cât aveam și alte informații institutionale credibile: cei care insistau pe la toate ușile erau sectanți ciudati care aveau ca unic scop îndoctrinarea religioasă a copiilor prin acest mijloc. E limpede că în agenda/trena lor cădeau oameni de bună calitate și credință, exasperați (pe bună dreptate) de proasta calitate a învățământului de stat. Fondul de comerț al extremistilor de tot soiul a fost întotdeauna exasperarea justificată a oamenilor față de realitatea cotidiană. 

Pentru a nu cădea în capcană, acestor oameni le-am dat alternativa corectă la învățământul obligatoriu de stat: învățământul privat, introducând în lege principiul de bun simț „banul urmează elevul”, anume plata de către stat a aceleiași sume per elev, indiferent dacă copilul este la o școală de stat sau una privată acreditată. Iar pentru cei cu convingeri religioase puternice, pe care ii respect foarte mult, am incurajat scolile confesionale autorizate, aşa cum prevede Constituția. Am si deschis cateva. Din păcate abia după 5 ani guvernul Cioloș a aplicat această măsură. Evident, școlarizarea acasă este reglementată pentru copiii cu probleme medicale.

Să pun însă punctul pe i: homeschooling-ul nu este o „alternativă educațională”, ci o tentativa de inginerie socială. Una pe care societatea noastra nu o poate gestiona acum. Paradigma homeschooling-ului e total diferita de ceea ce pretind, din neștiință, îndoctrinare sau naivitate promotorii săi: aici nu e vorba despre optimizarea învatarii/educarii. De ce avem legi nationale/regionale ale educatiei? Pentru ca societatile noastre considera ca invatarea/educarea copilului nu sunt numai la dispoziția parintilor, ci si la dispoziția societatii: faptul ca esti parinte nu iti da dreptul (privilegiul) sa iti educi copilul numai cum vrei tu, ci si cum vrea societatea. În primul articol al Constituției scrie că  ”România este stat de drept, democratic şi social”. Povestea cu libertatea individuala nu tine: libertatea absoluta presupune responsabilitate absoluta. Ceea ce stim ca nu poate exista. Nu ai voie sa ii dai copilului tau droguri, nu e voie sa ii aplici pedepse corporale si multe alte interdictii. Societatea considera ca educatia trebuie sa fie si printre atributiile ei. E bine asta, e rau? Nu stiu si nici nu tine de mine sa decid asta. Societatea trebuie sa decida. Dar trebuie sa fim constienti ca daca acceptam homeschooling-ul, aceptam sa facem fara anestezie si fara a fi calificati, o operatie pe creierul societatilor noastre. eu unul nu sunt pregătit pentru așa ceva.

Asadar: daca sunteti nemultumiti de calitatea scolior publice, nu inlocuiti o problema cu una si mai mare, improvizații home-made. Faceti bine si votati oameni destepti, care stiu cum sa faca scoala. Daca nu reusiti asta, ca noh... politica pute, atunci va raman alternativele educationale reale si scolile private. Care in urma legii educatiei au inceput sa fie finantate si de stat in mandatul lui Ciolos. Sigur, nemernicii de politicieni sunt de vina, mai ales cei care nu plang pe umerii saracior profesori, dar nu uitati niciodata ca voi ii votati.

Sigur, sunt și argumente tehnice, dar ele sunt aproape neglijabile pentru cine înțelege corect miza. Așa porție sănătoasă de homeschooling au luat copilașii jihadiști care se aruncă în aer... Alt exemplu: dacă acceptăm homeschooling, fiecare părinte va primi de la stat costul standard per elev, adică vreo 3500 de lei pe an. Și atunci să vezi ce succes o să aibă homeschooling-ul printre cei mai săraci 10% dintre părinți, mai ales printre cei care au nevoie de o mână de ajutor în ogradă din partea copiilor de 7 ani. Traim intr-o țară în care statul abia își poate controla prim miniștrii plagiatori. Să vezi ce mișto o sa verifice educația dată de geniile nedescoperite ale pedagogiei de sufragerie. Nici nu intru în aspecte de socializare și învățarea normelor sociale, că o să îmi sară toți răzvrătiții în cap, și o să îmi explice că e dreptul lor să facă ce îi taie capul și că sunt un comunistoid. Și vor utiliza ca argument suprem „Another Brick in the Wall„ melodie ale cărei versuri, deși fan absolut al lui Pink Floyd, mi-au produs un disconfort major deja la vărsta de 9 ani.

PS: da, homeschooling-ul este solutia, unica de fapt, pentru educarea copiilor din comunități izolate. e greu dacă ești un copil unic în 1000 de km pătrați să mergi la școală... Dar știm că nu despre asta e vorba în speță...

Copyright: acest text imi apartine. Preluarea lui fara autorizare expresa este infractiune.

marți, 28 iunie 2016

What does Quantum Physics have to do with the European Union?

Truth is only one. The perception of truth, however, is infinite. All of us perceive the world in our own terms, but how many of us understand the truth of quantum physics, that actually is the foundation of the world as we know it? It is the same with the European Union. The truth is that:

·   the EU is the closest to perfection political construction ever designed by humanity, under constant improvement
·   the EU made no major mistake
·   the EU is as democratic as it can be while having functional mechanisms
·   the EU overperformed, the results exceeded the expectations

However, the vast majority of "people" (understanding by this lords as well as beer-drinkers) simply does not have the instruments to understand it. Just as a minority of people understand quantum physics. Yet quantum physics is right. But people do not appreciate the good until they see the bad. In the past 70 years people that were in the EU only enjoyed the good. Now they are about to enjoy the bad. Let us face the reality
  • unemployment in the EU is a false problem; it is a mere luxury: the reality is that only who does not want does not find a job.
  • The various "crises" were nothing more than adjustments for an excessively high level of living.
  • Lack of "opportunities"? A mere tantrum thrown by over-assisted lazy guys.
  • No democracy in the EU? Then go vote for the European Parliament that has a major say in any important decision. And how about 800 unelected "Lords" in the British Parliament?

So the truth is that the EU was built by smarter people than you and I, just like quantum physics was developed by smarter than average guys. And, believe it or not, there is no accessible way to explain quantum physics, just as there is no accessible way to explain the complexity of the EU. Do not expect an illiterate to understand the quantum physics of nuclear energy when he turns on the light, just because the electricity comes from a nuclear power plant. So, “people” are using the many benefits of quantum physics, without understanding it. Euro-enthusiasts hoped that when seeing the benefits, the “people” will actually love the EU. 

But, in spite of the fact that EU clearly overperformed it is now destroyed by a strange alliance of headless leftists (that lie to you that you can perpetually live out of someone else's work) and populists that tell you that it is your neighbor's mistake that you are poorer than them. And you, dear stranger, believe them. Forgetting how the vast majority of the “people” look like. To check the reality of who they are, go check the naked&drunken guys/galls on the beaches of Greece and Spain as well as the scared retired people, remembering their youth. The EU is, of course, responsible for the running they cannot do anymore. And go to the average pub of high-anti EU voting areas. 

The belief that “democracy” is the right of those people to destroy our EU amounts to accepting that quantum physics is wrong because the average “people” do not understand it. Democracy, dear friends, is our right to vote people that take decisions for us all. Not the right of average “people” to take decisions for others. Not because they are “average”. But simply, and quite logically, because they do not have, individually, the instruments to take those decisions. The funny thing is that the same average “people” will vote for maintaining the 800 unelected lords…

So, just like with quantum physics: the reality is not that the EU is wrong, but that we do not understand it. And it is NOT any politician’s business to make you understand it. It is your business to understand what actually made you and your family have a great life in the past 70 years. Because you are about to have a tough ride for the next 70.

sâmbătă, 7 mai 2016

Despre schimbare, educatie, sanatate si epoci. Plus un document important

Pentru documentul despre modernizarea educatiei in perioada 2007-2012 click aici. 

Sunt doua moduri de a provoca schimbarea radicala a unor sisteme mari, cum sunt sistemele de educatie si de sanatate: 
  • schimbare de tip "expert", in care masurile sunt decise in urma unui diagnostic precis si pe baza unor cunostinte avansate in domeniu si
  • schimbare de tip "dezbatere", in care masurile sunt decise in urma gasirii unui numitor comun acceptabil din partea actorilor din sistemul care trebuie schimbat.
Exista, desigur, si schimbarea de tip "smecherie", in care te prefaci ca dezbati dar in final tot ceea ce s-a decis, initial, in cerc restrans, se intampla. Nu discutam varianta asta, chiar daca cea mai raspandita, pentru ca nu ajungem decat in mocirla politica cotidiana.

Schimbarea de tip "expert" presupune, in mare, ca politicul se angajeaza in fata natiunii sa faca acceptabile si sa explice masurile decise de "experti". Acest tip de schimbare are doua mari dezavantaje: 
  1. "expertii" nu au legitimitate democratica: au fost, pur si simplu desemnati si nici nu raspund in fata nimanui in caz de esec. 
  2. Chiar daca "expertii" au propuneri foarte bune, daca terenul nu e favorabil, adica daca populatia nu intelege nici diagnosticul si nici utilitatea schimbarii, propunerile sunt foarte greu de aplicat, oricat ar fi de bune.
Ea are si doua mari avantaje: 
  1. e, de obicei, ceea ce trebuie, cu masuri curajoase
  2. e rapida.
Schimbarea de tip "dezbatere" presupune, in mare, ca politicul si reprezentantii sistemului care trebuie schimbat sa fie elementele cheie pentru gasirea solutiilor. Acest tip de schimbare are trei mari dezavantaje:
  1. schimbarile radicale nu au cum sa vina din partea celor care SUNT sistemul
  2. centrii de putere ai sistemului de schimbat au parghii multiple, consolidate in timp, prin care orienteaza orice dezbatere prin locotenenti vocali si interesati, lasand impresia necunoscatorilor ca negrul e alb si albul e negru: spus direct, castiga cine urla mai tare
  3. orice astfel de schimbare este lenta.
Exista un singur avantaj: schimbarea prin "dezbatere", atat cat este ea, nu da nastere la turbulente majore. Initiatorii ei vor avea oricand raspunsul: "nu eu am decis, asa s-a cerut".

Nimeni nu reuseste sa sintetizeze mai bine decat Descartes, inca din 1626 situatia ingrata. El spune, in mare, urmatorul lucru: cu cat o problema e mai grea, cu atat mai putini cei care o inteleg si pot rezolva. Este asadar inutil sa asculti majoritatea atunci cand ai o problema grea, e mai intelept sa asculti minoritatea.

Sa revenim insa la educatia si sanatatea din Romania: in perioda 2007-2011 seful statului de atunci a propus doua mari schimbari de tip expert: una in educatie si una in sanatate. Comisii conduse de experti (Miclea si Vladescu) au facut diagnostice punct cu punct (care de atunci sunt zilnic confirmate si rasconfirmate de realitate in ambele domenii), in educatie a fost facut chiar si un pact national politic (evident, nerespectat) si au propus solutii pentru legi. 

La educatie, pentru ca am avut un plan de modernizare fara cusur, gandit exceptional de Mircea Miclea, caruia i-am adaugat perseverenta, curaj si nervi, iar "sistemul" nu a avut cu ce sa ma agate, am reusit sa trec o lege foarte aproape de solutiile de tip expert. TOATE documentele care au sta la baza acestei schimbari de tip expert, precum si textele de lege rezultate, pot sa fie gasite dand click aici. Astazi, dupa aproape 6 ani de incercari disperate de modificare, mafiotii din educatie (sindicatele, cartelul rectorilor plagiatori, dinozaurii universitari hraniti in comunism si hienele tinere care au supt laptele ideologiei iliescene) inca nu au reusit sa distruga tot, dar au golit legea de esenta. Se constata insa usor ca TOT ce s-a aplicat in varianta initiala a fost bun (clasa pregatitoare, invatamantul profesional dual, bacalaureatul corect, clasificarea universitatilor, razboiul antiplagiat, "Scoala Altfel", Laserul de la Magurele, evaluarea onesta a granturilor) si ca TOT ce a fost modificat a iesit prost. Calitatea si coerenta legii au fost laudate de Comisia Europeana in multiplele rapoarte de tara din 2011 pana azi. 

In sanatate nici macar nu s-a ajuns la stadiul de lege. Constatam insa ca ceea ce scria in raportul comisiei Vladescu este astazi cauza majora de moarte in spitalele din Romania. Constatam cu uimire si surpriza, caci era suficient sa citim, inca din 2009. An din care, pana azi, Romania a cheltuit miliarde de Euro din fonduri europene inutil, in loc sa le bage intr-un sistem de sanatate corect.

In concluzie, tentativa de modernizare prin reforme de tip "expert", de sus in jos, a sanatatii nu a dus la niciun rezultat, iar in educatie a dus la rezultate foarte bune atata timp cat am aplicat ceea ce trebuia sa aplic, dar in momentul in care vectorul schimbarii nu a mai condus "sistemul", acesta s-a reasezat, cat a putut, pe vechile baze. Este, totusi, remarcabil un fapt: nimeni nu va mai putea de acum sa spuna ca "nu se poate trece o lege moderna". Am facut-o, deci se poate, cred ca daca mai apucam un inceput de an scolar majoritatea lucrurilor erau ireversibile. Mai mult, lucruri pentru care am fost injurat strasnic sunt acum acceptate si chiar apreciate. Nu e nefiresc: in bulibaseala generala caracteristica sitemelor dezariculate, fiecare si-a incropit o nisa de confort personal. Care nisa era perturbata de inevitabila punere in functiune a unui sistem functional. Cum sa fie fericiti liderii de sindicat cand, brusc, statul nu le mai baga in buzunar direct 16 milioane de Euro anual, fara sa le ceara socoteala? Sau elevii care, incercand sa copieze, erau exclusi din examen in loc sa primeasca diploma?

Intorcand foaia istoriei, noul, inca, presedinte, intr-o radicala schimbare de stil, propune, cel putin in educatie, o schimbare bazata pe dezbatere (Romania Educata). Multe voci, prezentand argumentele impotriva de mai sus, spun ca nu va duce niciunde, ca discutiile sunt sterile, ca solutiile vor fi "apa de ploaie", ca daca asteptam pana in 2018 vreo schimbare mai condamnam cateva generatii (e adevarat, din 2011 pana in 2018 vor fi trecut, totusi, 7 ani...), si multe alte argumente. Exista intrebarea, legitima si pertinenta, a directiei: orice dezbatere porneste de la o stare de fapt. Cu ce e aceasta diferita de cea din diagnosticul pus in 2007, cand s-a semnat pactul? Este acel diagnostic insusit? Au fost solutiile gresite? Pe ce date ne bazam cand afirmam ceva?

Detasat de pareri politice, incerc sa observ fenomenul obiectiv, chiar daca, prin natura mea de om de stiinta, vad in demersul de tip expert multiple avantaje, logica interna fiind cel mai important. Din punct de vedere macro cred ca schimbarile de stil sunt utile. Fie si pentru a da poporului posibilitatea sa vada si sa experimenteze alternativa. Desigur, inertia e mare, iar acest proces va lua timp, dar pana la urma, nu e vorba aici despre copiii lui, ai poporului, nu numai despre copiii celor care inteleg si vor o schimbare rapida? 

In mod evident poporul, bine sau prost informat (asta conteaza mai putin) e iritat de schimbarile de tip expert, si, ca o contra-reactie, isi aduce la putere calaii, asa cum a fost cazul in 2012. Desigur, incetul cu incetul, isi da seama de justetea schimbarilor de tip expert: nimeni nu ar mai indrazni azi sa scoata camerele de luat vederi de la bac, nici sa desfiinteze clasa pregatitoare sau invatamantul profesional. Iar in sanatate, cine ar pretinde azi ca nu avem o problema cu infectiile nozocomiale ar fi luat cu pietre. La o recenta, excelenta, intalnire cu diaspora stiintifica, nu am putut sa nu observ, spre uimirea asistentei, ca, practic, fiecare propunere facuta azi acolo (in 2016!) se regasea deja, eficient operationalizata, in Legea educatiei 1/2011. Ba mai si descopera, lumea buna a stiintei, ca nu "cadrul legal" a fost inadecvat pentru pedepsirea plagiatorilor, ci neaplicarea lui; adica tot oamenii alesi de el, popor.

In concluzie, chiar daca cred 100% atat in justetea masurilor pe care le-am luat sau preconizat prin Legea 1/2011, chiar daca nu ma dezic nicio clipa de metoda pe cae am aplicat-o, de confruntare nemiloasa a mafiilor din educatie, eficient regrupate dupa mai 2012, chiar daca omeneste vorbind, nu pot sa nu am amaraciunea de a fi fost mult prea singur, iar acum sa aud vaicarelile multora care imi spun "ce pacat ca nu ne-am dat seama atunci", nu cred ca trebuie boicotata sau aruncata in derizoriu "metoda dezbaterilor". Va iesi ce va iesi, dar cel putin va fi acceptat. Bun, prost, cum se va putea, dar macar "lumea" va fi linistita. Poate needucata si linistita, poate educata si linistita. Va iesi exact asa cum vrea poporul. Ar fi pacat, totusi, ca poporului sa nu i se spuna si despre ce a fost facut in trecut. Documentul de aici e un bun inceput. Nu stiu finalul, sunt insa sigur ca daca am fi dus pana la capat aplicarea Legii 1/2011 lumea ar fi fost mult mai educata, iar azi ar fi fost si linistita; cred ca e important sa intelegi cand se incheie o etapa (epoca?) si cand incepe alta. Si sa ai linistea ca in epoca in care te-ai implicat ai facut ce ai putut mai bine, si ca ai dat tot. Iar celor, multi, care imi scriu rugandu-ma sa duc lupta in numele lor, le spun, la modul cel mai serios: dezbateti, acum e vremea implicarii voastre, si vedeti daca razbiti. E lupta voastra, nu a mea. De fapt asa a fost tot timpul, dar nu v-ati dat seama pana acum.

vineri, 25 martie 2016

In asteptarea unei tragedii previzibile: After School-urile Colectiv

O necesitate reala nesatisfacuta, After School-ul, duce in prezent la numeroase situatii de After School pirat, cu riscuri enorme pentru copii: fara o dezvoltare adecvata si un control strict, oricand se poate intampla un caz "Colectiv". In care sa moara sau sa fie supusi relelor tratamente copii. After School-ul a fost introdus in Legea educatiei si reglementat de mine prin Ordin al Ministrului. Lucrurile s-au cam oprit aici din pacate. Obiectivul minimal trebuie sa fie includerea tuturor copiilor care doresc pana la cl. a IV-a in programe After School. Cel maximal: pana la finalizarea gimnaziului. Ce trebuie facut concret?
Candidatii la primarii, pot sa preia cu copy-paste ce am scris aici. Guvernul, si asta e bine, e pe cale sa isi faca partea lui in acest sens.

GUVERNUL
1) Fiind in pachetul anti saracie (lucru excelent), sa fie explicit stipulat in ghidurile pentru accesarea fondurilor europene ca constructia si echiparea After School si a centrelor educationale conexe, sunt eligibile si prioritare.
2) Construirea unei baze legale prin care primariile sa poata oferi vouchere de after school in functie de veniturile parintilor.
3) Posibilitatea accesarii de fonduri europene pentru aceste vouchere.
4) Baza legala pentru ca profesorii sa poata fi platiti suplimentar: as face un "PFA Meditator After School" care sa aiba taxe zero sau minuscule.
5) Procedura de autorizare/acreditare de catre ARACIP a After School-urilor.
6) Masa calda pentru cine are nevoie in loc de "Corn si lapte" pentru toti.

PRIMARIILE
1) Sa se implice in program cu investitii in spatii si dotari.
2) Sa comunice cu Guvernul pe tema aceasta.

MINISTERUL EDUCATIEI
1) Sa propuna "Ghidul After School" ca un cod de bune practici minimale.
2) Sa monitorizeze continuturile de la After School.
3) Implicarea federatiilor sportive.


marți, 1 martie 2016

Despre putin curaj

Am gasit recent acest video. Il postez nu (numai :) ) din narcisism, eram oricum mult prea obosit pentru a fi total coerent. Atat de obosit incat nici nu mai imi amintesc nimic din acea perioada, sau ca am facut declaratii atunci. Il postez pentru a va arata cat de greu este sa impui ceva de bun simt, care ani dupa aceea devine lucru comun. Priviti reactiile presei si ganditi-va cine e nebunul acum? Si sa le spun tuturor ce satisfactie mare traiesti cand, dupa 5 ani, toata lumea iti da dreptate, desi aveai, atunci, maxim 10% care credeau in tine. Curaj, baieti, curaj!




PS:

Ei sunt cuminţi...
Eu sunt nebun...
Dar cum Eu sunt ce-am fost mereu -
Poate că cel cuminte-s Eu -
Deşi de câte ori le-o spun,
Eu pentru Ei... sunt tot nebun...

sâmbătă, 13 februarie 2016

Doar un discurs (II)

Documentul original pe http://www.edu.ro/index.php/pressrel/16372
Daniel Funeriu, la Universitatea din Bucureşti: „Fac un apel către elitele României să îşi asume puterea în casa lor, adică în universităţile României. Dacă nu o faceţi, veţi fi primii care veţi suferi“.
20.12.2011

Ministrul Daniel Funeriu a participat la şedinţa Senatului Universităţii din Bucureşti şi l-a confirmat pe profesorul Mircea Dumitru în funcţia de rector.
Mai jos, redăm discursul domnului ministru:

„Domnule Rector Ioan Pânzaru,
Domnule Profesor Mircea Dumitru,
Domnule Preşedinte al Senatului universităţii,
Onoraţi membri ai Senatului Universităţii din Bucureşti,

Este o onoare pentru mine să mă aflu astăzi în faţa domniilor voastre şi vă mulţumesc pentru invitaţia pe care mi-aţi adresat-o. Am venit, desigur, pentru a participa la un eveniment important dar şi pentru a exprima, în faţa senatului nou ales, câteva gânduri la început de drum. Ritmul susţinut al schimbărilor are nevoie de o cât mai directă comunicare, comunicare la care înţeleg să iau parte.
Doresc încă de la început să vă mulţumesc pentru că sunteţi primii. Sunteţi primii, şi ştiţi acest lucru, din multe puncte de vedere şi iată, acum sunteţi primii în finalizarea procedurilor de alegere a noului rector conform prevederilor Legii educaţiei naţionale.

Domnule Rector Ioan Pânzaru,
În dinamica schimbărilor despre care am amintit, în tot acest efort pentru aducerea învăţământului universitar românesc la standarde internaţionale, m-am bucurat de susţinerea dumneavoastră.
Cu discreţie, dar şi cu determinare şi fermitate atunci când a fost cazul, domnia sa a fost un cavaler loial al modernizării, un om care a înţeles printre primii şansa imensă pe care o are învăţământul universitar românesc de a se moderniza şi a deveni pe deplin compatibil cu rigorile vieţii academice din spaţiul Uniunii Europene. Faptul că domnul rector Pânzaru a înţeles printre primii să îşi pună mandatul pe masă şi să organizeze alegeri în spiritul democraţiei universitare instaurate prin Legea educaţiei naţionale arată modul în care a slujit universitatea: cu loialitatea, eleganţa şi decenţa unui intelectual de marcă. Îi mulţumesc sincer pentru umărul pus la reformarea vieţii universitare, şi îl asigur ca îl voi preţui întotdeauna ca pe un mare senior, la ale cărui sfaturi înţelepte voi apela întotdeauna cu încredere, aşa cum am făcut-o şi până acum în situaţii de cumpănă.
Ştiţi bine, doamnelor şi domnilor, că momente de cumpănă au existat. Ştiţi bine că la începutul acestui an, când Legea educaţiei naţionale a fost promulgată de Preşedintele României şi declarată constituţională de către Curtea Constituţională, puţini au fost cei care ar fi pariat pe şansele ei de aplicare în sistemul universitar românesc şi pe stabilitatea sa, deoarece:
- Interesele mai mult sau mai puţin legitime erau, şi încă sunt, foarte multe;
- Deprinderile unui anumit mod de organizare a vieţii universitare păreau temeinic înrădăcinate;
- Scandalurile care pătau obrazul universităţilor româneşti în ansamblul lor păreau imposibil de stăvilit;
- Gestul de a călca pe muşuroiul de furnici al mediocrităţii nu intra în calculele conducerii Ministerului Educaţiei.

Pentru că oameni ca dumneavoastră au fost alături de modernizarea universităţilor, se vede astăzi cu ochiul liber că după doar un an de aplicare a Legii educaţiei naţionale, temeliile vieţii universitare încep să fie cu totul altele, iar dumneavoastră sunteţi primii beneficiari. Aveţi, de exemplu, cu 35% mai multe locuri la master şi doctorat decât în anii precedenţi. Avantajele universităţii dumneavoastră vor fi din ce în ce mai mari şi ştiu că vă întrebaţi dacă aceste câştiguri nete pe care astăzi le aveţi, graţie prevederilor Legii educaţiei naţionale, sunt câştiguri stabile. Răspunsul este DA. Este misiunea mea să vă garantez stabilitate legislativă şi o fac aici în faţa dumneavoastră. Legea educaţiei naţionale care vă aduce aceste beneficii nu va fi schimbată nici în perioada actualului mandat şi, sunt convins, nici în următorul mandat. Cei care, din cauza performanţei lor scăzute nu se numără printre câştigători, ar dori, poate, să revină la o situaţie în care, bun sau slab, dacă aveai sprijin politic, aveai avantaje. Da, mediocritatea care încerca, pentru apărarea unor interese ilegitime, să căpuşeze unele universităţi din România va continua să încerce o restauraţie. Vă asigur de toată determinarea mea - şi aţi văzut, sper, că ea există - în a vă sprijini să vă păstraţi beneficiile datorate excelenţei şi afirm aşadar răspicat că punerea în aplicare a legii este ireversibilă.
Dacă ar fi să esenţializez, v-aş spune, doamnelor şi domnilor, că pentru mine modernizarea universităţilor se rezumă la un lucru extrem de simplu: să dăm resursele şi puterea oamenilor de calitate. Ei ştiu ce să facă şi cu resursele, atâtea câte sunt, ei ştiu ce să facă cu puterea. Asta face Legea educaţiei naţionale: permite oamenilor de calitate să aibă acces la resurse şi să preia puterea în universităţi prin legitimitate democratică, nu prin jocuri de culise.
Clasificarea universităţilor şi ierarhizarea programelor de studii, prin efectele lor, dirijează resursele exact acolo unde se află excelenţa şi oferă imaginea clară a misiunii fiecărei universităţi. Clasificarea universităţilor şi ierarhizarea programelor de studii oferă viitorilor studenţi oportunitatea de a-şi alege în deplină cunoştinţă de cauză universitatea care corespunde cel mai bine pregătirii şi aspiraţiilor lor.
Bacalaureatul corect din acest an a făcut o primă triere serioasă a aspiranţilor la o diplomă universitară. Autorităţile statului au deja în vedere diversele cazuri de incompatibilitate izvorâte ca urmare a intruziunii nefireşti a politicului în spaţiul univeristar.
Domnule rector Pânzaru, pentru că v-aţi adus contribuţia decisivă în ultimul an la aceste schimbări majore în numele Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi a Guvernului României, vă mulţumesc.
Universităţii din Bucureşti îi mulţumesc pentru că, în pofida simpatiilor politice diverse şi fireşti pe care le au membrii comunităţii dumneavoastră, instituţia este un model de comportament apolitic. În această diversitate sănătoasă apreciez faptul că aţi menţinut universitatea un spaţiu deschis al dezbaterilor, un spaţiu al ideilor, un spaţiu al democraţiei. Şi aici, vă sunt alături.

Doamnelor şi Domnilor,
În urma voinţei domniilor voastre exprimate prin vot, urmaşul domnului Ioan Pânzaru la conducerea Universităţii din Bucureşti este filosoful Mircea Dumitru. Un om tânăr, recunoscut în comunitatea academică a specializarii sale şi care, în plus, beneficiază de experienţa muncii într-o universitate americană de top.
Domnule profesor Mircea Dumitru, nu vă ascund faptul că Ministerul Educaţiei aşteaptă multe de la mandatul dumneavoastră de rector. Este limpede că toate privirile universităţilor din România sunt aţintite asupra dumneavoastră. Linia pe care o imprimaţi universităţii dumneavoastră va fi urmată, fără îndoială, de restul universităţilor din România. Doresc să cred că în mandatul dumneavoastră, Universitatea din Bucureşti va fi condusă cu viziune pragmatică de tip american, dar şi cu înţelepciunea unui filosof trecut prin şcoala stoicilor. Pe lângă calităţile dumneavoastră, a căror înşiruire ar lua o întreagă şedinţă de senat, eu aş sublinia tenacitatea şi perseverenţa cu care vă urmăriţi obiectivele şi vă asigur că veţi găsi uşa mea deschisă ori de câte ori aveţi nevoie.

Domnule Profesor Mircea Dumitru,
Mi-aş permite să spun un lucru: sunteţi printre intelectualii de înalt nivel care au decis să se implice în schimbarea României. Profit de gestul dumneavoastră pentru a-mi exprima dorinţa ca valorile României să nu mai stea pe margine. Desigur, e mai comod pentru un intelectual să ceară, prin scrisori deschise de exemplu, unei instanţe, minister de exemplu, să intervină întru rezolvarea unor situaţii în facultatea în care tu însuţi ai avut un rol important timp de decenii, dar nu ai creat acea cultură instituţională de care ai nevoie. E mai comod, dar perfect inutil. Spuneam că Legea educaţiei naţionale dă puterea şi resursele oamenilor de calitate. Aşa este, şi profit de această întâlnire la universitatea la care excelenţa este la ea acasă pentru a face un apel către elite. Un apel către elitele României să îşi asume puterea în casa lor, adică în universităţile României. Fac un apel către elitele României să continue să spună ceea ce au de spus dar mai ales să facă un pas înainte, şi să facă ceea ce au de făcut. Prin Legea Educaţiei le-am dat puterea de a face.
Dacă doriţi o Românie modernă, ieşiţi din letargie şi asumaţi-vă poziţia incomodă, dar necesară a conducerii. Ieşiţi din logica în care aşteptaţi ca problemele dumneavoastră să fie rezolvate de instanţele superioare, ministere de exemplu, şi asumaţi-vă, individual, modernizarea. Sunt primul care ştie cât de ingrată este poziţia asumării puterii. Înainte să îmi asum această poziţie, aceiaşi care astăzi spun că nu am nici măcar bacalaureatul, vorbeau despre mine ca despre un savant şcolit la marile universităţi ale lumii. Da, poziţia asumării conducerii este ingrată. Dar asumarea conducerii de către elite este unica noastră soluţie. Legea educaţiei naţionale dă elitelor posibilitatea să conducă universităţile.
Mesajul meu către elite este simplu: cuceriţi universităţile României. Dacă nu o faceţi, veţi fi primii care veţi suferi.
Dumneavoastră, doamnelor şi domnilor, aţi decis că Mircea Dumitru este omul potrivit să conducă Univeristatea din Bucureşti în următorii ani, eu nu pot decât să ţin cont de opţiunea dumneavoastră şi să-i înmânez, în baza prerogativelor cu care am fost învestit, domnului Mircea Dumitru, ordinul de ministru de confirmare a funcţiei de rector.

Doamnelor şi Domnilor Senatori,

Mandatul domnului rector Dumitru nu va fi unul simplu, obstacolele pe care le va avea de înfruntat nu vor fi nici puţine, nici facile. Sunt convins că senatul pe care îl reprezentaţi îl va sprijini pentru a duce universitatea şi mai sus.
Stimaţi membri ai senatului Universităţii din Bucureşti, doresc să vă mulţumesc şi dumneavoastră pentru că vă implicaţi. Văd multe feţe noi, multe împreună cu care am militat în trecut, pentru modernizarea universităţilor. Acum v-aţi asumat conducerea şi vă mulţumesc. Sunt convins că îl veţi sprijini pe domnul rector pe drumul universităţii înspre excelenţă. Acest drum către excelenţă, care în lumea universitară nu se încheie niciodată, vă pune de-acum înainte în faţa unor alte decizii majore, pe care le veţi lua individual sau colectiv.

Sunt convins că veţi alege să-i sprijiniţi pe cei care publică mai puţin, însă publică în reviste pe care le citeşte o lume întreagă şi nu pe cei care publică articole multe în reviste de mâna a doua, cu o circulaţie periferică.

Sunt convins că îl veţi sprijini pentru că veţi alege să pregătiţi tineri în domenii de care România are nevoie şi nu veţi alege să păstraţi specializări fără viitor doar pentru confortul unora.

Sunt convins că îl veţi sprijini pentru ca universitatea să-i promoveze şi să-i selecteze pe cei mai valoroşi tineri ai României şi nu veţi alege calea uşoară a promovărilor tovărăşeşti.

Sunt convins că noul senat nu va mai accepta să se amâne concursuri, cu argumente evident subţiri, dar bine formalizate juridic, doar pentru că riscă să nu câştige concursul cei doriţi de o structură sau alta. Sunt convins că veţi alege să-i învăţaţi pe studenţi calea dificilă, dar plină de satisfacţii a creaţiei originale şi nu calea facilă a culturii copy-paste. Sunt convins că îl veţi sprijini pe domnul rector Dumitru să păstreze Universitatea din Bucureşti ca un spaţiu deschis, un spaţiu al ideilor, un spaţiu efervescent al schimbului de idei şi al democraţiei.

Doresc să vă mulţumesc anticipat pentru aceste lucruri şi să vă spun că ori de câte ori doriţi, voi veni în faţa dumneavoastră să discutăm opţiuni pentru viitorul dumneavoastră. Daţi-mi voie în final să îi mulţumesc încă o dată domnului rector Ioan Pânzaru, să îl felicit pe domnul rector Mircea Dumitru şi să vă urez tuturor Sărbători Frumoase şi un an nou fericit!"

joi, 21 ianuarie 2016

Despre plagiate

Societatea are un mod foarte interesant de a reacționa la abuzuri. De obicei abuzurile sunt tolerate un timp îndelungat, în principal pentru că cel puțin o parte a societății trage foloase, fie ele și efemere, în urma lor. Cei care denunță - în mod justificat - acele abuzuri prea devreme sunt ostracizați, dacă nu o pățesc și mai rău. Societatea este, așadar, pe jumătate victimă, pe jumătate complice. 

Brusc însă, de obicei în urma unor accidente ale istoriei, apare conștientizarea. Ca din senin, tot ceea ce a fost tolerat, chiar privit ca o "normalitate" devine "condamnabil", "comportament abject", etc. Consecința este că "poporul" cere, cu fermitate, ACUM, rezolvarea situației. Imediat. Fără întârziere. Ironic este că, de obicei, chiar instigatorii acelor abuzuri devin cei mai vocali în a cere președintelui, premierului, ministrului, în mod ultimativ, rezolvarea. 

Respectivul demnitar, daca e de buna-credință, e într-o situație aproape imposibilă: trebuie să curețe în câteva zile mizeria pe care societatea a produs-o, uneori chiar prin elitele sale, în decenii. Dacă nu reușește, e instantaneu pus la zid: "a bătut palma", "e omul lor", "el insuși are probleme". Iar dacă fratele sotiei nepotului verisorului de-al treilea al demnitarului a profitat acum 13 ani de acel abuz, situația e clară... 

Așa s-a întâmplat cu bacalaureatul în 2011. Mi-am asumat, singur și fără prea mult tam-tam, să curăț mizeria acceptată de societate timp de 22 de ani. Acceptată de societate pentru că unor sute de mii de oameni le convenea să cotizeze pentru diploma odraslei. Acceptată de societate, dar produsă de elitele ei. Nu știau intelectualii României despre acea fraudă intelectuală majoră care a produs în 22 de ani, minim 2 milioane de oameni cu o diplomă de bacalaureat obținută fraudulos? Ba știau, și încă foarte bine, pentru că profitau de ea: "elitele" și "fraudatorii" eșuau braț la braț în amfiteatrele universităților (publice sau private) care le plăteau salarii grase. Și nu vreți să știți prin ce am trecut, eu și familia mea, în urma acestui act, firesc până la urmă.

Așa se întâmplă acum în situația plagiatelor. Am luat decizia în august 2011 să curăț universitățile de plagiat. Înțelesesem, tardiv, amploarea fenomenului și decisesem ca anul universitar 2012/2013 să înceapă fără cadre universitare care au ajuns în funcție prin plagiat. Iar locurile rămase libere să fie ocupate de oameni care îndeplineau criterii științifice corecte. Legea educației a dat un cadru legal articulat pentru a duce la bun sfârșit acest demers. Cu mare greutate ("marii intelectuali" au refuzat să se alăture demersului) am numit un grup de "incoruptibili" în funcții cheie de control (CNE și CNATDCU). Care, în ianuarie 2012 și-au început treaba, logistic sprijiniți de o instituție nou înființată, UEFISCDI, care avea un anume A. Curaj ca director. Doar că, la scurt timp, dinamica politică a făcut ca "poporul", același popor care acum vrea capul plagiatorilor, să-i pună la putere tocmai pe capii plagiatorilor. Restul, e cunoscut: comisii desființate în mijlocul reuniunilor, prieteni de partid numiți în loc, etc. Desigur, "poporul", dar și "elitele" sale, au tăcut. Vinovat și nepăsător.

Iată însă că, peste ani, "poporul", strivit de faptul că plagiatorii respectivi nu au fost în stare să aibă grijă de nenorociții arși, a conștientizat problema și le vrea acum capul. ACUM. Iar noul ocupant al puterii nu are decât să rezolve. AZI. Să ia asupra lui, ca Iisus dacă se poate, păcatele întregii societăți. Pentru că, să recunoaștem: câți nu ați asistat mirați și tăcuți când vreun unchi devenea Dr. peste noapte? L-ați întrebat, așa, de curiozitate, ce exact a cercetat? Nu. Ați tăcut, l-ați felicitat și l-ați bârfit după. 

Nu comentez actualitatea. Trebuie să spun totuși că eu nu am nicio îndoială legată de bunele intenții ale premierului și ministrului. Nu o comentez pentru că nu ea, actualitatea, e relevantă. Important este să ne dăm seama că nu "conducerea" e problema. Ea e cea mai mică problemă, pentru că poate să fie dată jos rapid. Problema suntem noi. Fiecare dintre noi, într-o mai mică sau mare măsură. Însă doar unii plătesc: miile, sutele de mii de oameni din "popor" care au tăcut complice, elitele care au girat, se retrag, serafic. Nu îi mai auzi. Dar el, nemernicul de demnitar care s-a nimerit să fie acolo la momentul greșit, trebuie să înghită otrava plantată cu migală de predecesorii săi.

Și dacă, acum, conștientizați că era bine să pot să-mi termin demersul în 2012, nu îmi rămâne decât să spun din postura de fericit cercetător pe viață: vă rog să mă iertați că nu m-ați votat, dar vă mulțumesc că nu ați făcut-o! Mi-ați făcut viața mai bună!

PS: același fenomen se va întâmpla, la nivelul Uniunii Europene, în urma acceptării cu nonșalanță, a unui număr prea mare de oameni cu un orizont cultural prea diferit de al nostru. Mă aștept la o explozie majoră în curând.

MENȚIUNE IMPORTANTĂ: Copyright-ul acestui text îmi aparține. Menționarea sau diseminarea sa, parțială sau integrală nu poate fi făcută decât cu acordul meu. 


joi, 26 noiembrie 2015

(Nu doar) un discurs

(Nu doar) un discurs
http://www.edu.ro/index.php/pressrel/14289
As minti daca as spune ca nu sunt mandru de ceea ce am spus atunci. Recitind asta am inteles cosmicul decalaj intre ceea ce trebuie sa fie realitatea si ceea ce este ea, de fapt, 5 ani dupa... Si imi vine sa spun: tuturor adepti ai mediocritatii, va rog sa ma iertati de deranj...
Discursul rostit de ministrul Daniel Petru Funeriu cu prilejul deschiderii anului universitar 2010-2011, Cluj-Napoca, 4 octombrie, Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară
06.10.2010

Dragi studenţi, stimate domnule rector, stimaţi domni rectori ai universităţilor din Cluj, domnule academician, stimaţi oaspeţi din străinătate,

Este un moment privilegiat în viaţa oricărui ministru al educaţiei să deschidă primul său an universitar din această onorantă, dar plină de obligaţii, ipostază. Emoţia este şi mai mare  când evenimentul are într-un oraş cu un impresionant blazon cultural, într-o universitate de tradiţie şi în faţa unui amfiteatru plin, pe care mi l-aş dori şi mai plin atunci când se ţin cursuri susţinute de excelenţii profesori ai acestei universităţi. Vă spun foarte sincer că m-am întrebat chiar ieri ce vă voi spune astăzi şi m-am gândit că cel mai bun mod de a-mi pregăti discursul este să mă plimb puţin, incognito, pe străzile Clujului, să beau o cafea la un bistro, eventual cu nişte studenţi în jurul meu. Am găsit un oraş, Cluj, foarte vibrant, o citadelă care trepidează prin viaţa studenţilor săi.
Cele mai plictisitoare momente din viaţa mea de student erau acelea când politicienii vorbeau la începutul anului universitar. De aceea, voi încerca să fiu cât mai scurt şi să vă spun unele lucruri care vin din inima mea de om, mai mult decât din postura de ministru. În primul rând vreau să le transmit studenţilor din această universitate că sunt extraordinar de norocoşi. Nu întâmplător am decis să vin în această universitate. Sunt aici pentru că aţi intrat într-o  comunitate academică foarte solidă. Pentru acest lucru,  trebuie să le mulţumiţi profesorilor voştri şi, mai ales, să-i onoraţi cu ceea ce veţi face pe parcursul studiilor viitoare. Aş dori, dragi studenţi, dacă îmi permiteţi, să vă dau câteva mici sfaturi  la început de an universitar.
În primul rând, vă sfătuiesc să faceţi cât mai mult sport. Faceţi cât mai mult sport, pentru că, veţi vedea, rezultatele voastre la şcoală se vor ameliora. În al doilea rând, vreau să vă invit, să profitaţi la maximum, dar cu moderaţie, de viaţa de student. Dacă nu o veţi face acum, veţi regreta în viitor. Profitaţi de anii tinereţii, profitaţi de viaţa de student, pentru că relaţiile sociale, prieteniile pe care le clădiţi astăzi, sunt cel puţin la fel de importante ca învăţăturile însuşite la cursuri. Este foarte important să ştiţi foarte multe lucruri, dar să nu uitaţi că trăim într-o lume foarte conectată. Clădiţi-vă acele conexiuni, prin tot ceea ce înseamnă viaţa de student. Este o viaţă extraordinară şi stă în puterile voastre să vă asiguraţi o fundaţie cât mai trainică pentru viitor.
În al treilea rând, vă rog să nu-i credeţi, nici o secundă, pe cei care vă toarnă plumb în aripi, să-i ignoraţi pe cei care vă spun că visele voastre nu pot deveni realitate, să fugiţi de defetiştii care vă spun că o idee este prea îndrăzneaţă pentru a putea fi realizată. Cei care, de obicei, vă învaţă aceste lucruri, nu sunt oameni suficient de generoşi, refuză să accepte faptul că alţii ar putea reuşi acolo unde visele lor s-au frânt. Nu ezitaţi nici o secundă! Fiţi îndrăzneţi! În al patrulea rând, aş dori să vă invit să învăţaţi relaxat şi, mai ales, să cereţi socoteală profesorilor care vă plictisesc.

Dragi studenţi,
Vă vorbeşte un om care a trecut prin multe universităţi, a cunoscut foarte mulţi profesori - şi extrem de buni şi mai puţin buni. Vreau să ştiţi că atunci  când aveţi senzaţia că un curs este inutil, în peste 90% din cazuri, el este într-adevăr inutil. Aveţi încredere în judecata voastră atunci când decideţi un drum educaţional, pentru că fiecare minut din viaţa voastră de student trebuie să vă servească la ceva în viitor. Fiţi curajoşi, îndrăzniţi să vă faceţi cunoscute opiniile, chiar şi atunci când ele sunt contrare curentelor de gândire cu care sunteţi obişnuiţi. Viaţa academică se diferenţiază de celelalte domenii de activitate prin faptul că în fiecare zi trebuie să fiţi inventivi şi să vă gândiţi la ceva la care nimeni nu s-a gândit înaintea voastră. De aceea, trebuie să aveţi curajul ideilor voastre şi să aveţi încredere în ideile voastre. Am să vă mai rog, dragi studenţi, să nu-i credeţi, nici o clipă, pe profesorii care vă spun că veţi promova examenele doar dacă le cumpăraţi cărţile. Cărţile bine scrise, cele cu adevărat valoroase, sunt cumpărate şi în alte universităţi decât în cele în care au fost editate.

Vă cer să aveţi foarte multă încredere în universitatea aceasta, pentru că ea este universitatea voastră, iar voi sunteţi membri ai acestei universităţi. Cu puteri depline şi cu drepturi depline! Am să vă rog însă să nu aveţi încredere în acei profesori care îşi aduc rudele în catedra sau în departamentul lor. Acest lucru se numeşte nepotism universitar! Aş dori să vă mai rog, dragi studenţi, să vă gândiţi foarte bine atunci când vă desemnaţi reprezentanţii în Senatele universităţilor. Este extrem de important ca ideile voastre, ideile unei majorităţi, să fie reprezentate în Senatul universităţii aşa cum ele merită. Viaţa studenţească este extrem de importantă, implicarea studenţilor în universitate este extrem de importantă - şi sunt convins că domnul rector şi rectorii aici prezenţi sunt de acord cu mine. Nu este nimic mai util pentru un rector decât să aibă în studenţi nişte parteneri utili.

Cu permisiunea dumneavoastră, dragi studenţi, stimaţi domni profesori, domnule rector, domnilor rectori, aş dori să-mi permit să adresez în acest început de an universitar câteva îndemnuri colegiale, venite de această dată nu din partea omului Daniel Funeriu, ci din partea ministrului Educaţiei. În primul rând, aş dori să vă îndemn să vă curăţaţi universităţile! Anul acesta şcolar ne-a învăţat ceva! Că, în România, se poate să nu ne mai furăm startul în viaţă. Prin ceea ce s-a întâmplat la bacalaureat, s-a recredibilizat un examen care, în ultimii 20 de ani, îşi pierduse enorm din onorabilitate, din cauza fraudelor. A fost un prim pas spre recredibilizarea învăţământului românesc. De aceea, stimaţi rectori, şi mă refer aici la întreaga comunitate a rectorilor din România, îndemnul meu este să vă curăţaţi universităţile. Şi-am să vă dau câteva elemente.
În primul rând: lăsaţi profesorii să-i pice pe studenţii care nu îndeplinesc standardele pentru a trece examenele. Ştiu că finanţarea per student nu încurajează universităţile să facă o adevărată selecţie a studenţilor. Noi am prevăzut un nou mod de finanţare care nu este dependent de trecerea la foc automat a studenţilor doar pentru a nu pierde finanţarea. Nu ezitaţi, stimaţi rectori, stimate Senate universitare, să-i picaţi pe studenţii care nu înţeleg că fac parte dintr-o comunitate de elită. Exmatriculaţi-i pe cei care sunt de exmatriculat! Eliminaţi, stimaţi rectori, şpaga pentru examene! Eliminaţi, vă rog, şpaga pentru locurile din cămine! Vă îndemn, stimaţi rectori, să eliminaţi taxele nejustificate pentru studenţi. Dacă este neclar care sunt acele taxe, vă invit pe toţi să vă uitaţi pe site-urile asociaţiilor studenţeşti, ANOSR de exemplu, unde s-au făcut o serie de studii care arată care sunt aceste taxe.
Daţi-i afară pe plagiatori! Nu există un furt mai urât decât furtul intelectual pentru că furtul intelectual este un atentat la mintea fiecărui student din România. Exmatriculaţi-i pe studenţii care cumpără lucrări de licenţă sau care vând lucrări de licenţă. Daţi-i afară pe profesorii care le produc. Ei nu fac parte şi nu trebuie să facă parte din comunitatea academică. Ar mai fi multe de spus, dar mă vă voi rezuma la doar două aspecte.
Vă rog, prin carta universitară, să eliminaţi nepotismul universitar. Nu pot accepta, nici eu ca ministru, nici românii ca plătitori de taxe, ca statul de funcţii al unei universităţi să semene cu un arbore genealogic. Universităţile bune, universităţile care într-adevăr îşi respectă studenţii, nu acceptă astfel de comportamente.Nu în ultimul rând, vă rog, stimaţi rectori, stimate doamne rector, să faceţi ordine în finanţe. Să faceţi ordine în finanţele universităţilor, prioritizând investiţiile şi renegociind contractele, pentru că am văzut în vizitele mele în universităţi, investiţii extraordinare. Nişte lucruri cum rar mai vezi chiar şi în Europa Occidentală sau în Statele Unite. Dar, în acelaşi timp, îmi vin în minte cuvintele regelui Ferdinand, din 1923, dacă nu mă înşel, când a inaugurat Universitatea Politehnică din Timişoara. El a spus, atunci, că nu zidurile fac o şcoală, ci spiritul care domneşte într-însa. Multe universităţi au acum dotări de nivel internaţional şi am văzut şi astăzi astfel de exemple. Este un lucru perfect lăudabil şi pentru care îi felicit din toată inima pe rectori. Acum urmează cea mai grea parte: cea a găsirii resursei umane de calitate. Ştiu! Veţi putea spune că posturile sunt blocate! În curând, ele vor fi deblocate, dar posturile de conferenţiar şi profesor vor fi deblocate doar după ce vom avea acele criterii şi proceduri de promovare, care să ne asigure că templul universităţilor nu mai este pângărit de impostură. Acesta este un angajament ferm pe care îl iau, astăzi, în faţa comunităţii academice din România.

Stimaţi rectori, stimate doamne rector,
Vă asigur de tot sprijinul meu şi al Guvernului României pentru ca instituţiile pe care le conduceţi să devină universităţi antreprenoriale. Gândirea prin care ministrul trebuie să semneze orice decizie legată de modul de administrare al universităţilor aparţine unei epoci apuse. Adevărata autonomie universitară va veni o dată cu debirocratizarea şi cu stabilirea unei relaţii simple şi foarte sănătoase între minister şi universităţi. Aceasta este adevărata autonomie universitară. Dar autonomia universitară nu se poate exercita în afara răspunderii publice, pentru că autonomia oricărei instituţii în afara asumării răspunderii publice este anarhie, este abuz şi nu poate să ducă la nimic bun pentru această ţară. Aveţi în mine principalul dumneavoastră aliat în tot ceea ce înseamnă autonomie universitară, dar autonomie în baza unor reguli clare şi care să fie în interesul sistemului de învăţământ din România.
Mai am un ultim îndemn, stimaţi rectori, stimate doamne rector. Faceţi mai mult sport! Sportul este foarte, foarte important, la orice vârstă.
Dacă îmi permiteţi, voi profita de această ocazie unică în viaţa unui ministru pentru a vă adresa câteva întrebări. De fapt, le adresez întregii comunităţi academice din România, pentru că, doamnelor şi domnilor, oricât de bune ar fi ideile unui guvern, oricât de bune ar fi ideile unor experţi, dacă ele nu sunt înţelese şi îmbrăţişate de comunitatea pe care ei încearcă să o modernizeze, aceste idei şi acţiuni sunt sortite eşecului. De aceea, eu cred că, dacă vrem să modernizăm învăţământul din România, trebuie, în primul rând, să modernizăm universităţile şi doresc foarte mult să aflu opinia comunităţii academice despre câteva aspecte.
În primul rând, vreau să vă întreb pe dumneavoastră, care reprezentaţi elita învăţământului superior din România şi elita cercetării din România, dacă vi se pare sau nu normal să poţi ocupa posturi didactice permanente în universităţile din România înainte de a avea un doctorat sau/şi un post-doctorat? Eu cred că nu. Eu cred că ar trebui să devină membri ai comunităţii cadrelor didactice dintr-o universitate doar aceia care au doctoratul şi/sau post-doctoratul. Vorbesc despre normalitate pentru că eu cred că principala noastră ţintă trebuie să fie aceea de a avea un sistem normal. Înainte de a vorbi despre excelenţă, trebuie să vorbim despre normalitate, iar astăzi eu cred că trebuie să ne îndreptăm spre un sistem normal în România.

O a doua întrebare foarte simplă şi extrem de deschisă: vi se pare sau nu normală eternizarea pe posturi de conducere, indiferent de mandate sau de vârstă? Aici aş dori să fiu foarte clar înţeles: nu mă refer la vârsta biologică, pentru că sunt foarte mulţi tineri, inclusiv printre cadrele didactice, care sunt deja bătrâni, însă sunt suficient de mulţi oameni extraordinari care nu mai sunt la prima vârstă a tinereţii, dar ale căror spirite sunt vii. Iar noi nu ne putem permite să îi pierdem. Nu cred în eternizarea pe funcţie a nimănui, fireşte, nici a mea. Este o întrebare la care trebuie să răspundem, pentru că, dacă ne uităm la ceea ce se întâmplă în România, vom vedea că avem destule cazuri de eternizări pe funcţie.  Şi când se ştie pus pe viaţă într-o funcţie dintr-o instituţie publică din România, omul are tendinţa să trateze acea instituţie ca pe propria sa moşie. Nu este sănătos, şi am să vă rog să mă contraziceţi, dacă nu sunteţi de acord. Poate nu aici, ci într-un alt cadru, dar întrebarea este deschisă şi sinceră.

Următoarea întrebare: vi se pare firesc sau nu ca în cadrul universităţii să fie permisă prin lege o relaţie de subordonare directă între rude? În lumea normală, acest lucru se numeşte nepotism. Mi se pare inacceptabil. Tot comunităţii academice doresc să-i adresez următoarea întrebare: vi se pare sau nu normal ca într-un stat care girează toate diplomele din învăţământul superior acreditat să existe reglementări diferite între universităţile private şi universităţile publice? Mie nu mi se pare! Cred că toate universităţile din România, indiferent de forma lor de capital, atât timp cât au girul statului  român pe diplome, trebuie să beneficieze de reglementări unitare, mai puţin, evident, în ceea ce priveşte regelementările patrimoniale.

O ultimă întrebare pe care aş dori să v-o pun este legată de conducerea de doctorate: vi se pare normal sau nu să acordăm conducerea de doctorat exclusiv pe criteriul competenţei şi calităţii, indiferent pe care cadrul didactic o ocupă? În Statele Unite, în Europa Occidentală, poţi să conduci un doctorat în momentul în care comunitatea academică ţi-a validat capacitatea de cercetător, indiferent dacă eşti profesor asistent, profesor asociat, conferenţiar sau profesor plin. Cred că trebuie să avem mult mai multă încredere în tinerii noştri, evident după criterii foarte clar stabilite şi să deschidem această posibilitate a conducerii de doctorat, pentru că instituţia conducătorului de doctorat să nu se mai transforme într-o patriarhie. Dacă îmi mai permiteţi, domnule rector, aş dori să vă spun două lucruri extrem de importante din învăţământul superior de astăzi care sunt pe agenda ministerului: un rector din Cluj, fost ministru  a spus un lucru extrem de interesant: că România are prea multe universităţi şi prea puţini studenţi. Perfect de acord. Într-o ţară ca România, principalul obiectiv managerial al Ministerului Educaţiei trebuie să fie concentrarea resurselor. Voi cere CNFIS-ului să creeze instrumente de finanţare preferenţială pentru universităţile care doresc să fuzioneze. Pentru că vom reuşi să avem universităţi de top atunci când vom avea instituţii puternice, atunci când nu vom mai disipa resursele având, de pildă, în cadrul aceluiaşi oraş, de multe ori mic decât Clujul, universităţi ale căror activităţi se suprapun. Am să vă invit, stimaţi rectori, stimate doamne rector, să urmăriţi cazul Strasbourg - oraş de mărimea Clujului - , care în urma unor politici de încurajare a dezvoltării instituţionale bazate pe fuziunea  dintre universităţi, a reuşit într-un timp foarte scurt ca, din 5 universităţi, să facă o singură universitate, care astăzi este cea mai puternică, cea mai bună universitate din Franţa. Ca ministru al Educaţiei, voi cere tuturor celor care se ocupă de acest departament în minister, să creeze rapid mecanisme de încurajare, repet încurajare şi nu coerciţie, în tot ceea ce ţine de o raţionalizare instituţională a universităţilor publice din România.
Ştiu că sunt, la ora actuală, în România, universităţi care doresc poate acest lucru. Ştiu că au fost tentative care au eşuat din faza discuţiilor, pentru că acele tentative nu aveau instrumentele financiare şi legislative din partea ministerului în acest sens. Cred că putem face un pas înainte, doamnelor şi domnilor, când vom înţelege că instituţiile puternice pot să fie competitive la nivel internaţional. Un al doilea obiectiv important pe agenda ministerului pentru acest an - şi sper că vom avea rezultate în acest domeniu cât mai repede - este modernizarea şi reforma doctoratelor. S-a încheiat epoca doctoratelor pe bandă rulantă. Sunt absolut convins şi nenumăratele discuţii avute cu rectorii din România, mi-au confirmat dorinţa lor de a avea un cadru mult mai bine pus la punct în tot ceea ce înseamnă doctoratele din România.

Stimaţi studenţi,
Vreau să vă mai spun câteva lucruri. În primul rând, un ultim îndemn, atât către studenţi cât şi către profesori, aici prezenţi şi rectori: feriţi-vă de mediocritate! Mediocritatea este cea care a dus România în situaţia de acum. Mediocritatea este cea care nu vă lasă pe voi, cei care ştiţi ce este de făcut şi cum să faceţi lucrurile, să duceţi lucrurile până la capăt. Mediocritatea are o caracteristică extraordinară, pe care elitele nu o au: mediocritatea are o capacitate incredibilă de solidarizare şi de regenerare. Elitele, din păcate, mai ales cele din România, nu au această capacitate. Vă cer ca, împreună, să lăsăm mediocritatea în trecut, acolo unde îi este locul. Cred că şi pentru România a venit momentul separării apelor. Cei care înţeleg drumul României în viitor  au, acum, momentul să se separe de cei care au ţinut prea mult timp România într-o situaţie nedemnă de ţara noastră. Eu am solicitat, ieri, domnului rector, să începem festivitatea de astăzi prin intonarea imnului naţional. În imnul naţional se spuneDeşteaptă-te române! Dacă vom scăpa de mediocritate, vom putea spune că România s-a deşteptat şi cred că acesta este primul lucru pe care universităţile din România trebuie să-l dea acestei ţări.

Dragi studenţi, voi spune încă un lucru, dintr-un discurs poate prea lung, dar cu certitudine sincer şi izvorât din câteva luni de experienţă într-un minister, iar educaţia dă tonul în societatea românească şi să vă îndemn să fiţi generoşi cu o ţară care, poate, nu a fost suficient de generoasă cu voi şi nici nu cred că trebuie să aşteptaţi acest moment în care România va fi generoasă cu voi. Cred că noi suntem cei care trebuie să fim generoşi cu România, nu cu România trecută, care trebuie să rămână acolo unde este, poate nici cu România prezentă, care din păcate are un nivel al dezbaterii publice, foarte mult sub ceea ce voi tinerii aşteptaţi. Dar vă rog să fiţi generoşi cu România viitorului, pe care voi o reprezentaţi astăzi aici, pe care rectorii şi profesorii dumneavoastră o clădesc împreună cu voi, toţi tinerii şi toţi studenţii acestei ţări. Vă mulţumesc foarte mult pentru că mi-aţi dat posibilitatea să ţin poate discursul cel mai din suflet şi sper că am dat un semnal de speranţă şi de încredere pentru tot ceea ce înseamnă statul român. Si cred că a sosit momentul să ne debarasăm de mentalitatea Merge şi aşa şi de mentalitatea Asta-i viaţa. Mesajul meu este că, de astăzi, putem deschide un orizont care să însemne că putem face ceea ce trebuie să facem pentru această ţară. Vă mulţumesc, vă doresc un an universitar cât mai fructuos, şi nu uitaţi să faceţi sport, şi nu uitaţi să profitaţi de viaţa de student, sunt cele mai frumoase momente pe care le aveţi în viaţa voastră!

vineri, 13 iunie 2014

Ce le-aș fi spus colegilor la întâlnirea de 25 de ani

În primul rând aș fi tăcut pentru a-i asculta.

După care, dacă m-ar fi întrebat, le-aș fi spus - celor care au nemulțumiri în viață - că am ajuns cu toții mult mai departe decât speram atunci, la sfârșitul anilor '80, când stăteam la terasa „Flora” și puneam țara la cale. Țin minte cu câtă atenție studiam primul walkman Sony care ne-a căzut în mână, ce fericiți eram când mai puneam mâna pe o casetă cu Dire Straits sau Pink Floyd sau cum făceam echipa pentru campionatul liceului.

Le-aș mai spune cât de mult noroc am avut că am avut parte de profesori de foarte bună calitate. Dna Putnoki, dna Vert, dl. Faur dar și mulți alții, ne-au dat nu numai cunoștințe, ci și un soi de repere pentru viață. Nu vreau să-i idealizez, dar cu certitudine erau oameni pentru care „valoare” însemna ceva.

I-aș mai spune dlui Faur, profesorul de biologie, că atunci când m-a suspectat că mă uitam pe lucrarea colegei greșea: mă uitam, dar nu pe lucrare... M-am simțit groaznic când și-a imaginat că aș fi vrut să mă „inspir”. O să râdeți, dar țin minte destul de bine chiar și orele de economie politică și laxismul dirigintei (dna Putnoki) când venea vorba de orice legat de UTC sau comunism: pur și simplu făceam altceva la ora respctivă.

Mi-aș cere scuze unei colege, A., pe care am sărutat-o de anul nou 1987/1988, și la care am ținut foarte mult, că nu i-am mai acordat foarte multă atenție după aceea: pur și simplu eram extrem de timid și nu știam cum să încep conversația din ziua care a urmat...

I-aș mai spune Lilianei Feru „mulțumesc” pentru că mama sa mi-a făcut rost, atunci era foarte greu, de un bilet de tren la vagon de dormit pentru a merge la pregătirea lotului de chimie de la București. Le-aș mai spune că unul dintre cele mai emoționante momente din viață a fost când m-au așteptat toți la aeroport după ce m-am întors de la o olimpiadă de la Sofia. Și acum țin minte că i-am adus lui Dali două pachete de țigări LM (de fapt adusesem 4, cu dolarii cumpărați de la un competitor sârb, dar vameșul de la Otopeni mi-a oprit două...).

I-aș mai spune Anișoarei Dumitru cât de mult mă fascina și intimida în același timp: avea un stil de a spune lucrurile direct și fără ocolișuri că ar fi fost un foarte bun politician :) Era cam singura persoană față de care, atunci când îmi trecea prin cap ceva mai neobișnuit, simțeam nevoia să mă justific.

Le-aș mai spune că, oricât de glacial m-ar fi perceput în anumite faze ale vieții mele publice, nu m-am schimbat defel: vibrez la fel atunci când ne amintim serile de la Herculane sau Gărâna.

luni, 12 mai 2014

Fonduri pentru campanie

Am început campania electorală pentru Colegiul 3 Timișoara, zona în care am locuit o bună perioadă de timp și zona în care locuiesc părinții mei.
În această campanie am un număr relativ mic de afișe electorale. Petrec majoritatea timpului pe stradă și în scările de bloc, unde am un contact extraordinar cu oamenii: mă încarcă de energie. Nu dăm mită electorală nu facem promisiuni fantasmagorice. Oferim zâmbete și siguranța faptului că v-aș reprezenta cu forță și eficiență la București. 
Pentru această campanie doresc să folosesc fonduri exclusiv din donațiile celor care cred că în 5 ani de viață publică am făcut ceva semnificativ, care ar trebui continuat. Donațiile pot fi în lei, în contul:

RO09 BRDE 360S V768 2647 3600

conform prevederilor legale.


Vă mulțumesc,
Daniel Funeriu